01 Octombrie 2008 | |

”Casa din Vladesti” in Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale „Astra”

In luna noiembrie a anului 2006, a fost transferat in cadrul Muzeului din Dumbrava Sibiului (si reconstruit in cursul anului 2008), un monument de cea mai mare valoare etnografica si documentar-istorica: casa tip cula din Vladesti (J.Valcea).

      Achizitionata de la familia Mihaescu Gheorghe, ultimul descendent, in linie masculina, al unei familii de preoti si notari, de profesie zidar, casa se incadreaza in tiparul arhitectural specific zonei colinare, pomicole, a Valcei din sec. XVIII-XIX.

      Inspirata din modelul culelor balcanice, casa este construita pe 2 nivele, cu parterul (avand un scop economic si strategic), zidit masiv din piatra de rau, cu o grosime de 60 cm, avand trei orificii (deschideri foarte inguste, pentru aparare cu arme de foc), iar etajul, din schelet portant, impletit cu nuiele si incarcat cu argila cu o grosime de 20 cm.

      Spatiul inchis are un plan bicameral, prima incapere avand usa de acces din exterior (la care se ajunge pe o scara zidita din lespezi de piatra), cea de a doua usa comunicand cu foisorul. A doua incapere este locuinta propriu-zisa, cu mai multe functii: dormitor, birou de lucru pentru intelectuali si atelier de tesut, in timpul iernii, pentru sotie.

      In timp ce prima incapere este pardosita cu argila, cealalta este pardosita cu caramida. Cele doua cuptoare (reconstruite cu fidelitate dupa modelele originale) prezinta o evolutie radicala fata de sistemele traditionale (in prima camera, cu vatra libera si corlata, iar in camera a doua, cu soba oarba). Prin comparatie cu acestea, sobele din casa preotilor din Vladesti sunt de o factura superioara: in prima incapere se afla o soba in forma de cizma, cu plita metalica folosita pentru gatit, iar in a doua incapere, o soba inalta, folosita doar pentru incalzit.

      Foisorul este elementul de podoaba al fatadei. Nascut din nevoia de a proteja garliciul, acesta ofera un spatiu elegant (o adevarata sufragerie deschisa, cu o priveliste splendida spre exterior. Foisorul protejeaza beciul si completeaza spatiul locuintei, stabilind, totodata, o legatura permanenta, fireasca, intre casa si curte, intre om si natura. Pe grinda fatadei foisorului se gaseste scrijelit anul constructiei, 1835. Tocurile usilor de acces in casa sunt sculptate in motive populare locale.

      In Dumbrava Sibiului, acest monument a fost reconstruit in sectorul viticulturii, langa crama de la Husi, datorita conformatiei terenului.

      Monumentul cunoaste doua etape constructive: prima, in anul 1835 (potrivit inscriptiei gasite pe o grinda sculptata) faza la care s-a revenit pe baza montarilor gasite la demontare. A doua etapa dateaza din anul 1926, cand structura peretilor „din gradele” (sistem constructiv bazat pe impletitura de nuiele din alun sau carpen, cu umplutura din pamant galben amestecat cu pleava de grau), a fost schimbata cu zid de caramida.

      Incepand cu anul primei etape constructive, casa a avut ca proprietari doua generatii de preoti si una de notari, care, pe langa functiile avute, se ocupau si de pomicultura si viticultura, detinand livezi intinse de pomi fructiferi si vita-de-vie.

      Pivnita casei, dispusa sub toata suprafata construita la etaj, inclusiv foisorul, in forma de L si uniconica, este, in principal folosita ca spatiu de depozitare a fructelor, a tuicii si a vinului, a cartofilor si muraturilor.

      Usa dinspre exterior este construita din gratie de stejar, asigurand astfel o buna aerisire permanenta, atat de necesara conservarii produselor din interior.

      Soclul inalt de piatra confera cladirii aspectul unei cule (constructie inalta, pe doua nivele din piatra, aparuta in sec. XVI, in Imperiul Bizantin si, difuzata mai tarziu, in Tarile Romane). Prin masivitate si amenajarile strategice, acest spatiu era folosit si ca loc de aparare in conditii de asediu, fiind folosite arme de foc (dovada sectiunile troncpiramidale ale ferestrelor din zidurile masive (latimea de 42 cm si inaltimea de 56 cm), in exterior avand o fanta (deschidere) de numai 7 cm latime si o inaltime de 52 cm.

      Tehnica si materialele de constructie folosite la edificarea locuintei asigura o temperatura optima si vara (racoroasa) si iarna (calduroasa). Acoperisul este cel traditional in patru ape, el protejand si podul casei, la care se accede printr-o usa (trapa) din foisor.

      Ca organizare a interiorului celor doua incaperi, in prima camera se gasesc piesele specifice bucatariei taranesti: o lacra (folosita pentru depozitarea produselor lactate), o masa cu trei scaune si un stelaj pentru vesela, dar si un pat de odihna a persoanelor in varsta. In camera secunda, principalele piese de mobilier sunt: o masa- birou, un pat, un dulap, scaune si o lada de zestre pictata. Iarna, aici se monteaza razboiul de tesut.

      Pe pereti se afla nelipsita icoana pictata pe lemn si o oglinda (element de mobilier specific locuintelor de intelectuali) cu o rama sculptata din lemn de trandafir.

      Atat ca stil arhitectural, cat si ca tehnica de constructie si functionalitate, casa din Vladesti este un monument emblematic al arhitecturii specific aristocratiei valcene. Ea vine sa completeze, in mod fericit, colectia monumentelor de arhitectura populara de o diversitate categoriala, stilistica si tehnic constructiva impresionanta.

Sursa: