23 Octombrie 2006 | Editura Liternet | Alba Iulia

A fost sau n-a fost?

...de Corneliu Porumboiu

Cīteva cuvinte numai despre istoria celor trei titluri diferite pe care le-a avut filmul lui Corneliu Porumboiu. Istoria ascensiunii īn trepte purificatoare spre titlul final (A fost sau n-a fost?) cuprinde - oricītă rezonanţă parodică ar exista īn īntrebarea hamletiană - un stăruitor parfum metafizic, spre care se urcă īncet şi ferm.


Urmăriţi treptele titlurilor succesive, pe care, prin eliminare, le-a ales Cornel. A fost sau n-a fost revoluţie în oraşul nostru? (Adică Vaslui, completez eu). E primul titlu, prima treaptă, nivelul asumat cel mai de jos, al presei de scandal. Apoi treapta a doua - prima eliminare. A fost sau nu a fost revoluţie? - care dă o turnură comică, istoric-filozofică, dilemei. Şi în sfîrşit ultima treaptă, care trimite filmul spre oniric şi metafizic jucăuş. A fost sau n-a fost? Dar mai mult decît atît. Prin dilatarea timpului şi suprimarea totală a zgomotelor se ajunge aici, la final, la un moment de vid, de panică şi tristeţe, cum nu am mai văzut încă în filmul românesc. Tot filmul evoluează spre acest moment. Această schemă este schema întregului film. Minimalismul lui este autoironic. Simplitatea lui este perversă şi provocatoare. Actul de curaj cinematografic, cel mai provocator, este scena emisiunii de televiziune în direct. În faza în care am văzut eu filmul la montaj, Cornel practica un dans pe sîrmă - acela al planului general - întins în timp într-adevăr pînă la sfidare. Am impresia că aici el a mai lucrat, a mai rafinat, a mai făcut una-două concesii - pentru sporirea farmecului, evident. Oare? El are o încăpăţînare moale, moldovenească, care, cînd se întăreşte, capătă duritatea betonului. Dă din cap şi face cum ştie el. De-abia am început să articulez cîteva impresii despre film şi am şi depăşit timpul convenit cu domnul Cornel Porumboiu pentru prezentare. Citesc în diagonală, selecţionez fulgerător cîteva note, ultimele, de fapt primele. De exemplu: Cornel balansează între Cehov şi Beckett. Sau, filmul lui Cornel Porumboiu este ca şi Visul lui Liviu şi, îndrăznesc să prevăd, ca altele care vor urma, atins de aripa visului. Sau, e un film foarte comic - despre nişte oameni-fantome, care rătăcesc, buimac, prin nişte cimitire verticale. Este sau nu este vis? A fost sau n-a fost? Dar de ce este el comic? Pentru că nimic nu e mai comic decît nefericirea - spune Beckett. Să terminăm repede, frumos şi francofonic, acest text haotic. "Il n'y a rien de plus drôle que le malheur" (Samuel Beckett)

Sursa: