23 Mai 2006 | Galeria "Artis" - Teatrul National "I.L. Caragiale" | Alba Iulia

Argesenii culeg elogii

Galeria "Artis" de la Teatrul National "I.L. Caragiale" gazduieste ampla expozitie a Filialei argesene UAP (pictura, grafica, sculptura), edificatoare pentru unul dintre cele mai valoroase si mai harnice nuclee de creatori din tara in aceasta expozitie (curator, Corneliu Antim), ca trasaturi generale si in acelasi timp remarcabile, o incitanta pendulare intre sacru si profan, intre tendinta unei obiectivari din zona constructivismului si sensibilitatea artistilor, dezvaluita fie in tensiunea ritmurilor "desenului", in sinuozitatea unor "caligrafii" de o deosebita nervozitate, fie, dimpotriva, in voluptatea si rafinamentul culorilor.
Galeria "Artis" de la Teatrul National "I.L. Caragiale" gazduieste ampla expozitie a Filialei argesene UAP (pictura, grafica, sculptura), edificatoare pentru unul dintre cele mai valoroase si mai harnice nuclee de creatori din tara in aceasta expozitie (curator, Corneliu Antim), ca trasaturi generale si in acelasi timp remarcabile, o incitanta pendulare intre sacru si profan, intre tendinta unei obiectivari din zona constructivismului si sensibilitatea artistilor, dezvaluita fie in tensiunea ritmurilor "desenului", in sinuozitatea unor "caligrafii" de o deosebita nervozitate, fie, dimpotriva, in voluptatea si rafinamentul culorilor.
Acestea isi afla un contur personal, insa, in "figurinele" Ruxandrei Socaciu, ce trimit la "marturiile" unei civilizatii si arte stravechi, aflandu-se la interferenta dintre pictura si desen, in "carnavalestile" personaje viu colorate ale lui Mircea Barloiu, in minutiozitatea de filigran a drapajului cromatic vizibil prin lucrarile "Feriga" si "Fluture", realizate de Aurel Garjoaba, in "compozitiile" lui Serban Popescu, un dialog discret intre lumina (galben-ocru) si umbra (griuri-violet), in misterul singular al "portilor" datorate Sidoniei Ionescu, in valorificarea unor insolite expresii de complementaritate sau contrarietate pe care le dobandesc rosul, verdele, griul sau ocrul in panzele Monicai Dinu, in transparenta poetica a personajelor lui Constantin Mosoia sau a lucrarilor dedicate de Augustin Lucici unor bijuterii arhitectonice din tara si din Italia, in verva si exuberanta instinctului narativ dovedit de Marius Cristea si Rozalia Ionescu, in interogatiile propuse prin arabescul liniilor si fervoarea culorii, dezvaluite odata cu acele "Semne tainice" infatisate de pictorul Gheorghe Dobrica.
Virtutile la care ne-am referit aici transpar, insa, in chip emblematic, la artista Margareta Popescu, dar si, pentru "starea de gratie" a unei expozitii cu valoare de eveniment, in cele trei panze de mari dimensiuni ale autoarei, dezvaluite ca un poem inchinat in egala masura resurselor de expresivitate ale unei naturi aproape "personificate" si magiei culorilor. Un loc singular in expozitie il ocupa sculptura, prin lucrarile in bronz, de mici dimensiuni, ale lui Traian Duta ("Dezintegrare", "Naistul" s.a.), remarcabile prin forta esentializarii si prin personalitatea cu care pare ca refac traseul de la traditie la o modernitate neostentativa, bine integrate in ansamblul expozitiei, ce va fi deschisa pana la sfarsitul acestei luni.

Sursa: