21 Martie 2008 | Centrul National al Dansului |

Cartografierea istoriei invizibile

Vineri, 21 martie, orele 17.00, Mediateca Centrului National al Dansului - Bucuresti.

    Daca cineva s-ar incumeta astazi sa scrie o noua istorie a dansului, fara sa ocoleasca spatii precum Romania, Austria, Croatia sau Slovenia, ar trebui mai intii sa porneasca printr-un travaliu intens si foarte dificil de recuperare a informatiilor "invizibile", "ascunse" in arhive si biblioteci publice si private, dar mai ales in istorisirile depozitate in memoria subiectiva a putinilor martori existenti.
    Proiectul international "What to affirm? What to perform?", organizat de Tanzquartier Wien si Centrul National al Dansului Bucuresti, Centre for Drama Art Zagreb si Revista Maska - Ljubljana, in cooperare cu Allian Kulturstiftung, pleaca de la aceste premise si isi propune sa faca, pe o perioada de doi ani, primii pasi in directia recuperarii si intelegerii trecutului coregrafic din aceste spatii geografice.
    Care erau practicile coregrafice din trecut si care este istoria perceptiei si reflectiei asupra corpului in spatiul romanesc? In ce fel a fost influentat discursul coregrafic de contextul social-politic si care au fost faptele, evenimentele si personajele care au lasat urme?  Care sint aceste urme?
    Pe fondul acestor intrebari, Centrul National al Dansului Bucuresti lanseaza proiectul "What to affirm? What to perform?", printr-o serie de prezentari si prelegeri menite sa introduca posibile abordari si metodologii de recuperare si intelegere a trecutului coregrafic local, in vederea cartografierii asa numitei "istorii invizibile" a dansului contemporan romanesc.

•     Partea intai
  

    "What to affirm, what to perform?" introducere sustinuta de Mihai Mihalcea, coregraf, director CNDB.
    Corpuri performative intr-un corp social fracturat prelegere de Cosmin Costinas, curator, teoretician
    "Contextul cultural si politic romanesc s-a confruntat cu o prelungita incapacitate de a formula un concept cuprinzator si flexibil pentru societate, situatie care, amplificata de natura traumatica a ultimelor decade ale totalitarismului, a generat stadiul actual al corpului social fracturat/fragmentat si frustranta lipsa a sensului comun/coerentei si a solidaritatii. Cum poate performa/dansa cineva intr-un asemenea cadru?
    Cum poate cineva initia/incepe negocierile intre limitele propriului corp, ale scenei, ale unui spatiu comun, ale conditiei unui public si ale puterii privirilor tintuitoare intr-o astfel de cultura a singularitatilor dispersate. Cum ar putea fi acest lucru ilustrat/depasit? De ce ar fi necesar?" 
    Configurarea istoriei dansului romanesc, din perioada interbelica pina in 1989 prelegere de Irina Severin, antropolog si sociolog
    Prelegerea va explora lumea dansului romanesc in raport cu schimbarile de context politic survenite pe parcursul secolului XX. O cercetare de ansamblu a biografiilor catorva coregrafi, fundamentata pe studiul arhivelor, va structura memoria dansului romanesc dintr-o perspectiva socio-politica.
    Discursul se va concentra asupra perioadei comuniste privita nu ca un corpus de constrangeri totalitariste, ci mai degraba ca pe o perioda foarte nuantata in care, in functie de semnarea unor tratate (ca cel de la Praga din anul 1968), coregrafii romani au reusit sa creeze noi forme de expresie ce au culminat la sfarsitul anilor '70 cu realizarea unui festival de dans contemporan la Focsani.
    Putem oare separa lumea dansului de politic? Cum putem defini cenzurarea miscarii avand in vedere ca nu a existat niciun act oficial in acest sens ?
    Se poate vorbi despre dansul contemporan ca despre o forma subversiva sau mai degraba ca despre una tolerata in timpul regimului comunist? 

•     Partea a doua
  

    Dansul contemporan romanesc - un copil al strazii prelegere de Mihaela Michailov, critic de teatru si dans.
    LOCATIA - spatiul de reprezentare, legat de un tip de identitate psihologica a miscarii - a fost unul din cele mai vulnerabile si controversate puncte ale istoriei recente a dansului contemporan. Se poate legitima un fenomen atata timp cat nu are un statut rezidential definit/domiciliu specific?
    Discursul incearca sa sublinieze identitate schilodita a domeniului artistic ce are (de cele mai multe ori) statutul unui copil al strazii.
    Contextul si practicile sale prezentare si proiectii video de Manuel Pelmus, coregraf Manuel Pelmus va face cunoscute cateva din instrumentele si metodologia pe care le-a folosit pentru a re-pozitiona unele dintre evenimentele-cheie ale dansului contemporan ce s-au desfasurat in perioada de totalitarism a Romaniei. El va arata fragmente din interviurile pe care le-a realizat cu cei mai importanti protagonisti ai scenei dansului din anii '70 si '80 si vaincerca sa aprofundeze cateva din observatiile pe care le are cu privire la materialul si conditiile dansului contemporan si a corpului performativ in
decursul regimului comunist. Principala directie a discursului sau va fi indreptata catre contextualizarea unei practici ce a ramas in mare parte neoficiala, neinstitutionalizata si aproape nedocumentata. Dorinta este de apune in discutie implicatiile politice si culturale ale acestei practici, precum si de a reflecta asupra relevantei si impactului pe care acestea le-au avut asupra domeniului artei performative si a societatii in cele din urma.    

Sursa: