23 Noiembrie 2006 | Sala Palatului | Alba Iulia

Edith Piaf a Cubei vine in Romania

...de Sala Palatului

Omara Portuondo a fugit cu barbatul pe care il iubea, un jucator de baseball inalt si chipes din echipa nationala a Cubei. In plus, iubitul ei era negru, in niste vremuri in care lumea se mai incrunta la casatorii interrasiale. "Mama mea a ascuns intotdeauna faptul ca se casatorise cu un negru. Daca se intilneau pe strada se prefaceau ca nu se cunosc. Insa acasa construiau tot ceea ce societatea le interzicea - un camin linistit si plin de armonie. Se iubeau foarte mult", isi aduce aminte Omara.
Au avut trei copii si, ca in orice camin cubanez, la ei acasa muzica era nelipsita. Nu exista gramofon, pentru ca nu aveau bani. Rasunau in schimb vocile parintilor, cintind in bucatarie si in timpul treburilor zilnice. Cintecele de atunci reprezinta pentru Omara primele lectii de muzica, raminind in repertoriul ei pina azi. In momentul in care sora ei mai mare Haydee a devenit dansatoare la faimosul cabaret Tropicana, Omara i s-a alaturat, chiar daca mai mult din greseala... Intr-o zi in 1945, trupa de balet s-a trezit cu o dansatoare lipsa, cu doua zile inainte de o premiera importanta. Omara asistase la repetitiile surorii ei de atitea ori, incit invatase pe dinafara toti pasii, drept pentru care a fost aleasa ca suplinitoare. "Tropicana" era un cabaret foarte chic, dar am refuzat, pentru ca eram foarte timida si imi era rusine sa imi arat picioarele. La indemnul mamei ei, totusi, a debutat in cariera ei de dansatoare, formind o pereche celebra impreuna cu Rolando Espinosa; in 1961 chiar a lucrat ca profesoara de dansuri clasice la Scoala de Arte. "The fiancee of feeling" In week-end-uri Omara si sora ei cintau jazz american cu un grup de prieteni, printre care Cesar Portillo de la Luy, Jose Antonio Mendez si pianistul orb Frank Emilio Flynn. Au devenit celebri sub numele de "Los Loquibambia" si stilul lor - versiune cubaneza de bossa nova cu influente de jazz american - a primir denumirea de "feeling" sau "filin" cum se scria in spaniola. La debutul ei de la radio, Omara a fost prezentata astfel: " Miss Omara Brown, logodnica "filin"-ului". inca multi dintre cubanezi inca o numesc "la novia del filin". Omara isi aminteste ca pe vremea aceea muzica cubaneza era influentata de muzica populara din diverse tari, incluzind Argentina, Brazilia si, evident, Statele Unite ale Americii. In 1952, Omara si Haydee formasera un cvartet vocal cu Elena Bourke si Moraima Secada, condus de pianista Aida Diestro. Cuarteto Las D'Aida urma sa devina unul dintre cele mai importante grupuri din istoria muzicii cubaneze, grup din care Omara Portuondo a facut parte timp de 15 ani. Componenta initiala a editat doar un single la casa de discuri RCA Victor in 1957. "Am fost in turneu in America; aranjamentele vocale ale grupului Las D'Aida erau foarte inovatoare. Toata lumea ne-a ovationat, iar cind Nat King Cole a concertat la Tropicana am cintat pe scena cu el", isi aminteste Omara. Cariera solo Albumul ei de debut solo, "Magia Negra", a aparut in 1959. A fost un experiment plin de curaj, combinind muzica cubaneza cu jazz-ul american, cu versiuni ale piesei "That Old Black Magic" si "Caravan"-ul lui Duke Ellington. Dupa lansarea albumului solo a ramas impreuna cu grupul Las D'Aida si la expirarea contractului de doi ani la un hotel din Miami s-a intors in Cuba imediat dupa criza rachetelor care a dus la ruperea brutala a relatiilor dintre Cuba si SUA. A mers mai departe cu grupul pina in 1967 cind s-a hotarit sa isi urmeze cariera solo. "Plecasera atitia solisti in exil incit ramasese un gol de umplut" - spune Omara. Cultura din Cuba incepea sa capete o importanta din ce in ce mai mare, iar muzica era incurajata in mod activ prin infiintarea unor scoli dedicate. Din aceste scoli au iesit multi muzicieni talentati care si-au cistigat cu usurinta un statut aparte in societate. Omara reprezenta Cuba la festivaluri internationale din lumea intreaga dar isi mentinea statutul privilegiat si in tara. Anii imediat urmatori revolutiei au fost niste ani extrem de dificili pentru Cuba izolata de restul lumii. Omara isi aduce aminte si acum ca in 1967 practic toata populatia Cubei era angrenata in obtinerea unei recolte record la productia de trestie de zahar."Toata lumea participa la taierea trestiei pe plantatii si noi ca muzicieni ii sustineam pe muncitori cu cintecele noastre." Anii '70 o gasesc pe Omara cintind in ansamblul charanga numit Orchestra Aragon. in aceasta perioada calatoreste enorm, in turnee prin Japonia, Europa de Est, Scandinavia, Franta, Belgia. A inregistrat mai multe albume pe parcursul urmatoarelor doua decenii, dintre care unul impreuna cu Adalberto Alvarez (1984) si altele doua "Palabras" si "Desafidos" la inceputul anilor '90. Buena Vista Social Club In anul 1996, in timpul sesiunilor de inregistrare pentru Buena Vista Social Club, Omara a fost invitata sa cinte un bolero; a ales sa cinte "Veinte Años", impreuna cu Compay Segundo. Cintecul a devenit unul dintre cele mai apreciate de pe album. Omara a avut la dispozitie numai citeva ore pentru inregistrari, dupa care a plecat direct intr-un turneu in Vietnam. Exista un moment profund in filmul Buena Vista Social Club al regizorului Wim Wenders, momentul in care Omara Portuondo si Ibrahim Ferrer tocmai termina de cintat covirsitor de frumosul "Silencio". in textul cintecului se spune ca daca florile din gradina vor vedea tristetea ei, se vor ofili si vor muri. La aplauze, o lacrima se formeaza pe obrazul Omarei. Ibrahim isi scoate batista din buzunar si ii sterge cu grija obrazul. Este scena preferata a lui Wenders pentru felul in care surprinde intr-un singur cadru lirismul muzicii cubaneze. De multe ori numita Edith Piaf a Cubei, Omara a tinut cu sufletul la gura publicuri largi din cabaretele si cluburile de noapte din Havana. Pasiunea si sinceritatea emotionanta din vocea ei au facut din Omara un personaj adorat pe scenele cubaneze. Cu toate astea, ca si Ibrahim Ferrer, a trebuit sa astepte pina la albumul Buena Vista sa se bucure de recunoasterea internationala. Omara a mers mai departe cu Buena Vista si a participat la spectacolele memorabile de la Amsterdam si de la Carnegie Hall din New York, precum si la albumul imediat urmator - "Buena Vista Social Club presents... Ibrahim Ferrer". O noua epoca In anul 2000, casa de discuri World Circuit a editat albumul "Buena Vista Social Club presents... Omara Portuondo", al treilea dintr-o serie si un album care in cele din urma a plasat vocea ei expresiva in centrul atentiei, acolo unde merita. Albumul a beneficiat de prezenta unei formatii de vis, incluzind muzicieni din Buena Vista - Ruben Gonzalez, Orlando 'Cachaito' Lopez, Manuel 'Guajiro' Mirabal, si Jesus 'Aguaje' Ramos, Eliades Ochoa, Compay Segundo, Manuel Galban si Ibrahim Ferrer. Albumul a fost primit extrem de bine, iar urmarea fireasca a fost un turneu mondial in 2000-2001 in care Omara i-a luat si pe Ruben Gonzalez si Ibrahim Ferrer, oferind unei intregi generatii noi de fani ocazia de a-i vedea live pe cei trei ilustri muzicieni. In 2002 a urmat un nou turneu mondial solo, cu nenumarate concerte in America de Nord si Europa. Toamna a participat la Festivalul de Jazz din Japonia, pe aceeasi scena cu Herbie Hancock, Michael Brecker, John Patitucci, Wayne Shorter sau Danilo Perez. in vara lui 2003 a fost prezenta la mai multe festivaluri europene, fiind cap de afis pe scena One World la legendarul festival Glastonbury din Marea Britanie. Urmatorul turneu a fost in Canada si Statele Unite cu o formatie plina de muzicieni talentati ca Papi Oviedo (chitara tres), Rolando Baro (pian) si Fabian Garcia (contrabas). In septembrie 2003, Omara s-a intors in studiourile EGREM sa inregistreze pentru cel de-al doilea album solo. Produs de Nick Gold si Ale Siqueira - un brazilian care a lucrat pentru Caetano Veloso sau Tribalistas (cistigatori Grammy). Echipa de productie a fost completata de apreciatul inginer de sunet Jerry Boys si celebrul compozitor cubanez Demetrio Muñiz. "Flor de Amor" marcheaza o schimbare de directie pentru Omara Portuondo, dezvaluind o diversitate mai mare de texturi si subtilitati ale vocii ei. Pe acest album, solista principala din Buena Vista Social Club apare insotita de o echipa selecta de muzicieni cubanezi si brazilieni care confera materialului un stil aparte. Sunetul vocii Omarei este cu adevarat maiastru, iar cintecele de pe albumul nou pun in valoare maturitatea unei interprete intru totul stapina pe talentul sau extraordinar. Acest album descopera si o parte ceva mai introspectiva a caracterului solistei, oferindu-i ascultatorului posibilitatea de a afla noi si noi game de texturi si stiluri pe care ea le stapineste. Cintecele sunt interpretari noi ale unui repertoriu clasic, o colectie de amintiri pretioase, fiecare unica in felul ei. 2004 a gasit-o pe neobosita Omara tot in turneu, mereu in elementul ei pe scene din toata lumea, captivind publicuri diverse cu prezenta ei electrizanta, ca o adevarata ambasadoare a culturii cubaneze

Sursa: