18 Septembrie 2008 | Sibiu |

In cautarea traditiilor de pe Valea Hartibaciului

Cercetarile etnografice incepute de Muzeul de Etnografie Saseasca "Emil Sigerus" in satele sasesti depopulate de pe Valea Hartibaciului, reprezinta unul din obiectivele prioritare ale etnologiei de urgenta din Transilvania. In acelasi timp, rezultatele obtinute completeaza ampla documentatie stiintifica referitoare la patrimoniul sasesc de arhitectura din Transilvania. In acest an, proiectul este finantat de catre Ministerul Culturii si Cultelor, in cadrul Programului “Anul European al Dialogului Intercultural 2008’.

      Programul nostru de cercetare inceput din anul 2001 a avut ca punct de plecare fenomenul de depopulare a satului sasesc transilvanean, mai ales dupa 1989, ca urmare a emigrarii masive in Germania, fenomen care are consecinte dramatice asupra pastrarii identitatii etnoculturale a zonei.   

      Pierderea rapida a sursei orale (in acest moment in aceste sate se mai afla cel mult 10 persoane de etnie germana, exceptie facand Altana, unde numarul acestora depaseste 70), face dificila pentru specialisti reconstituirea culturii traditionale a satului sasesc transilvanean.

      Tematica proiectului

      In cateva randuri rezumam pe scurt aspectul tematic al proiectului care a inclus:

• Identificarea si promovarea pastratorilor autentici de traditie, poate ultimii din aceste sate, precum si a fenomenelor de cultura populara (obiceiuri si traditii) pe cale de disparitie si a cadrelor istoric si social, din cele 10 localitati de pe Valea Hartibaciului
• repertorierea vietii rurale din comunitatea saseasca actuala, precum si a sistemului de reprezentare specific satului sasesc transilvanean (asezare, biserici fortificate, gospodarie, tip de locuinta, ocupatii, mestesuguri, costum, obiceiuri, norme comunitare);
• identificarea si procurarea de piese importante pentru colectiile noaste (au fost donate un numar de 11 piese port-textile si ceramica din localitatile Bradeni si Merghindeal). Prin acest lucru s-a dorit  salvarea acestora de la disparitie si conservarea lor ca marturii in colectiile noastre, ca un model de civilizatie aproape disparut.

      Organizearea unui focus-grup in comuna Altana, in vederea constientizarii tinerilor si a forurilor locale asupra valorilor culturale inestimabile de care zona Vaii Hartibaciului, inca mai dispune. In cadrul acestei manifestari au fost prezentate, in scoala din localitate, de catre echipa de proiect, aspecte importante din cadrul cercetarii, fapt ce a trezit interesul tinerilor si dorinta lor de a vizita o colectie particulara, a unui tanar din localitate, Stefan Vaida, care detine la cei 24 de ani, 600 de piese,  reprezentand valori ale multiculturalitatii transilvane.

      Material documentar bogat

      Cercetarile intreprinse au recuperat un bogat si inestimabil material documentar privind istoria orala a fiecarei comunitati sasesti, obtinandu-se un fond sistematic compus din inregistrari audio si video, fise de teren si fotografii documentare. Toate acestea  vor completa baza de date electronica a muzeului si vor contribui la utilizarea lor in scopuri stiinitice.

      Cele 10 localitati denumite „puncte albe”, necunoscute de echipa de proiect au devenit pe parcursul celor 3 luni, adevarate „campuri de cercetare”, fiind descoperite atat aspecte negative, cat si pozitive ale comunitatii.

      Daca unele sate mai pastreaza si conserva arhitectura de odinioara, cum este cazul localitatilor: Rosia, Chirpar, Hosman, Altana, Vurpar, Merghindeal, nu acelasi lucru se intampla cu celelalte: Daia, Nou, Marpod si Nocrich unde specificul sasesc al satelor incetul cu incetul va disparea. Acele case cu arhitectura traditionala, unde locuinta, grajdurile, sura si sopronul nu sunt unite sub acelasi acoperis, ci inconjoara, dupa obiceiul francon, curtea prin cladiri distincte, sunt daramate sau sufera modificari majore: schimbarea tamplariei de lemn cu PVC, vopsirea fatadelor cu culori stridente si zidirea unor geamuri care  mutileaza aspectul cladirii sau ridicarea unor etaje superioare peste vechea casa saseasca.

      Singurele edificii ramase, care amintesc de tinutul sasilor, sunt bisericile cu turn, imprejmuite de ziduri de aparare, ridicate in secolele XIII-XIV, alaturi de care se afla vechea scoala si curtea parohiala cu gradina de copaci batrani.

      Dar si acestea in unele localitati se degradeaza intr-un ritm foarte alert, datorita indiferentei localnicilor care marturisesc „noi suntem ortodoxi si nu ne intereseaza biserica sasilor”.  Nu acelasi lucru s-a intamplat cu bisericile sasilor din zona Bistritei, care au fost preluate de parohiile reformate si ortodoxe, pastrand altarul initial si tot interiorul.                        

      Principalul obiectiv al acestui proiect a fost repertorierea si protejarea de la disparitie a acestor identitati etnoculturale, a sasilor transilvaneni, mai ales ca Muzeul de Etnografie Saseasca “Emil Sigerus” detine in colectiile sale peste 8.000 de piese de ceramica, port, textile, broderii si mobilier pictat, care in fiecare an sunt valorificate in expozitii temporare vizitate de sute de turisti romani si straini. Karla Rosca, Muzeograf Coordonator proiect

Sursa: