01 Martie 2009 | Sibiu |

Martisoare la Galeriile de arta populara

”Galeria anotimpurilor”, situata la parterul ”Casei Artelor”, langa librarie, isi asteapta vizitatorii cu o tematica noua, specifica primaverii. Jucarii ecologice: fluierici de ceramica, cosulete de papura si panusi de porumb, papusule-perechi, inimioare din flori de panus, piese de ceramica (obiecte decorative, miniaturi), animalute din papura, litere sculptate in os si lemn, cosuri de flori, palariute populare in miniatura (comanacul din zona Sibiului, palaria de barbat din Bistrita) martisoare din ceramica, margele (din cele folosite pentru confectionarea zgardanelor de port din Bistrita si Maramures), lemn, os, textile, papura.

         Martisorul - simbolicul calendar alb-ros care impleteste zilele anului- este reprezentat sub diferite forme traditionale: nelipsitul hornar sau trifoi cu patru foi, aducatoare de noroc si sanatate celor ce le poarta, dar si sub forma altor simboluri ale primaverii, precum: ghiocei sculptati in lemn, cosulete impletite din fibre vegetale, pline cu flori multicolore sau alte obiecte traditionale sau de inspiratie traditionala (miniaturi de tot felul, papusi din lana          Oferta Galeriilor de Arta Populara este, ca de fiecare data, generoasa, obiectele expuse spre vanzare reconstituind cu fidelitate ambianta lumii traditionale, intotdeauna strans legata de ritmurile naturii.

         „Martisor” este denumirea populara a lunii martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar, dedicata zeului Marte. Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi ca Dochia sau Dragobetele. Tot cu acest nume mai este desemnat cadoul format dintr-o funie bicolora (alb si rosu), de care este agatat un obiect decorativ, oferit de 1 martie. In ce priveste modul de confectionare al acestuia, acesta tine de traditia Dochiei. Cele 2 fire rasucite, alb si rosu, din care este confectionat snurul, simbolizeaza iarna si vara si reprezinta „funia anului”, care impletea zilele celor 2 anotimpuri. Martisorul este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul martisorului - funie de 365 sau 366 zile -  ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. Intrucat martisorul este indispensabil legat de traditia Dochiei carpatice, zeita materna, lunara si echinoctiala, se poate afirma cu certitudine autohtonia si vechimea multimilenara a obiceiului.

         La sfarsitul secolului al XIX-lea, in Moldova, Muntenia si Dobrogea, martisorul era daruit copiilor de catre parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De acesta se agata o moneda metalica, de obicei din argint, si se purta legat la mana iar ulterior la gat sau prins in piept. Scopul purtarii acestui martisor este ca cei care-l poarta sa fie norocosi in timpul anului, sanatosi si curati ca argintul. Acest martisor este purtat 12 zile, alteori pana la vederea primului pom inflorit, de care se agata, sau pana la sosirea berzelor. In multe parti ale tarii, indeosebi in Muntenia, martisorul este purtat si de catre fetele tinere si neveste. Catre sfarsitul lunii martie, ele iau funia martisorului si o pun pe trandafiri iar moneda o dau prin vin, paine alba si cas pentru a avea fata alba ca painea si casul si rumena ca trandafirul si vinul intrucat se spune ca „cine poarta martisoare/ nu mai e parlit de soare”.

         Martisorul, generalizat astazi la sate si orase, este confectionat din doua fire colorate in alb si rosu, de care se prinde un obiect artizanal si pe care romanii si-l ofera in dar, intre ei, ca simbol al sosirii primaverii. Durata purtarii acestuia variaza in functie de zona etnografica: pana la Mucenici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau pana la infloritul pomilor fructiferi, a vitei-de-vie, a macesilor sau trandafirilor. De la romani si aromani obiceiul martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei

         In incheiere, nu pot decat sa adaug indemnul scriitorului N. Gane, cu privire la martisor: „Sa scuturam dar noi pulberea uitarei de pe acest vechi si frumos obicei stramosesc.”

 

Sursa: