14 Ianuarie 2009 | Atelier 35 |

Michele Bressan - 1980

Pornind de la posibilitaţile tehnice pe care le oferea perioada respectiva (filmul cu pelicula super 8 pentru home movies), dar si de la sensibilitatea specifica fotografiilor de familie facute de amatori in anii ‘80, Michele Bressan isi construieste o sensibilitate vizuala aparte, pe care o foloseste pentru a ilustra personaje, interioare si peisaje din Romania si Republica Moldova.

       Expozitia are trei etape. In prima saptamana sunt prezentate portretele catorva persoane nascute in anii ‘80, o serie de interioare si fotografii polaroid. In a doua saptamana vizitatorii vor avea acces la fotografii de familie din anii ‘80 facute de fotografii amatori, pe care artistul le-a gasit, transpunandu-le apoi pe polaroid. In ultima saptamana vor fi proiectate trei filme scurte filmate pe pelicula super 8, mediu caracteristic pentru acele home movies americane.

       Mircea Nicolae, curatorul expoziţiei, spune: “In anii ‘80 s-a demolat Bucurestiul, au inceput sa scrie optzecistii, s-au nascut mai mulţi copii decat in alte perioade. Blocurile de locuinţe s-au umplut cu oameni veniţi de la ţara, din casele demolate, sau din alte parţi ale Romaniei. A urmat o perioada cu lipsuri de toate felurile. Nu era curent, nu era apa, nu era de mancare. O generaţie intreaga si-a trait copilaria crezand ca lumea e un loc in care se poate trai cu zambetul pe buze. Parinţii si-au facut poze intre ei, dar si copiilor lor, ca sa le ramana ceva. Si ce-a ramas? Locurile de joaca dintre blocuri, interioarele aproape infricosatoare, stangacia si o melancolie acuta. O ţara intreaga ca un caleidoscop de curiozitaţi inutile si triste. Unele lucruri sunt infipte mai adanc si dispar mai greu. Blocurile raman, interioarele lor conserva o intreaga perioada. Oamenii nascuţi atunci vad si traiesc alte lucruri, dar seara dorm langa un bibelou si-un mileu. Arhivele de familie sunt compuse din poze, filme, obiecte, sufragerii si peisaje urbane. Fotograful e tehnicianul care administreaza cutiile cu amintiri. In ele gaseste poze cu el cand era mic. Dar nu se uita la jucarii, sau la imprejurari. Vrea doar sa stie cum s-ar putea face aceeasi poza, ce marca e aparatul, in ce cartier e locuinţa. Oare s-ar putea ajunge din nou acolo? Fotografiile de amator si pozele de familie sunt punctul de pornire. Ele formeaza ochiul potrivit unei anume estetici. Prin filtrul ei se zareste realitatea, puternic colorata de frici si fantasme.”

Sursa: