12 Februarie 2009 | Centrul National al Dansului Bucuresti |

My brut material - your performance & You should know that he drank like an old whale

Am realizat ca nu mai deosebesc corpul civil (obisnuit) de corpul performativ. Corpul civil, de cind m-am nascut, a inceput sa invete diferite lucruri, sa absoarba senzatii, sa fie constient de experiente, sa cunoasca reguli. Acest corp – zi de zi – se bazeaza pe experientele avute si reactioneaza instinctiv mai tot timpul. Astfel, cea mai mare parte a actiunilor pe care le fac – mers, alergat, stat, privit – ca si intentiile din spatele acestor actiuni, sint o modalitate de a ma exprima. Ele nu mai sint necunoscute, ci au devenit materialul meu crud, cu care ma pot exprima foarte usor. La un moment dat nu aveam unde performa in România si am scris – „corpul meu antrenat, obisnuit sa se exprime prin miscare, este acum parte dintr-o masa uriasa de corpuri neantrenate”. O greseala ce pornea de la ideea ca fiind dansator am mai multa informatie despre corp si citeodata folosesc aceasta informatie si in afara scenei, a spectacolului. Dar in acelasi timp corpul meu – de performer – foloseste informatii din viata de zi cu zi. Ajungind la aceasta concluzie am inteles ca toate aceste variante ale corpului au devenit un mod firesc de a fi intr-o situatie performativa. Intre mersul pe strada si dansul pe scena, corpul meu nu simte nici o diferenta.

       12 februarie, Sala Ronda, ora 19.30

• My brut material - your performance

       Concept: Eduard Gabia

       Interpret: Eduard Gabia

       Colaj muzical: Eden Ahbez, Louis Armstrong

       Durata: 45 min

       Piesa produsa de: feldefel production

• You should know that he drank like an old whale

       Concept si interpretare:  Alexandra Pirici

       Costum: Andrei Dinu

       Durata: 40 min.

       Producator: Artlink, in cadrul rezidentelor artistice oferite in 2008 prin proiectul european “Jardin d’Europe” co-finantat de Uniunea Europeana.

       Co-producator: Centrul National al Dansului, Bucuresti.

       Acesta nu este un text explicativ. L-am gasit dupa ce terminasem solo-ul si l-am ales ca introducere pentru ca enunta, intr-un mod mai articulat decat as fi facut-o eu poate, ceea ce identific a fi premiza piesei :

       “In general nu fabricam povesti doar pentru scena. O facem tot timpul, ca un fel de rutina zilnica. Fabricam povesti despre noi folosindu-ne pe noi ca personaj principal. Incercam sa dam sens actiunilor noastre, sa gasim motivele pentru care ne comportam intr-un fel sau altul. Producem aceste povesti despre propria noastra existenta in incercarea de a intelege cine suntem si de ce facem (sau nu facem) ceea ce vrem sa facem. Exista impresia ca atunci cand ne “fabricam” un personaj, cu posibilitati si imposibilitati specifice, vietile noastre si rolul nostru in ele vor avea sens. Felul in care se dezvaluie personajul explica alegerile noastre sau dificultatile pe care le avem in a face acele alegeri. Incepem sa percepem insiruirea de situatii care formeaza viata noastra ca pe ceva inevitabil. Crezand in continuitatea acestui personaj si a traseului lui, ne putem imagina cum se desfasoara povestea. Incepem sa credem ca viata isi pierde “imprevizibilul” si urmeaza firul narativ al povestii pe care am construit-o.” United Sorry ( Frans Poelstra & Robert Steijn)

 

Sursa: