16 Iunie 2008 | ComplexulNational Muzeal „ASTRA” Sibiu |

Praznic si icoana – Luminile din sat: expozitie etnografica

Icoanele praznicelor sunt – cu precadere – un Nou Testament in culori, care, in fapt, contureaza iconografic momentele mari ale vietii Mantuitorului si, implicit, ale istoriei mantuirii.

    Istoria Praznicelor incepe inca din zorii crestinismului, cand, potrivit datelor transmise, la inceput, pe cale orala, crestinii comemorau evenimente din viata Mantuitorului.
    Toate evenimentele din viata lui Iisus Hristos sunt paradigmatice pentru viata omului si, pentru ca sunt atat de importante, era necesar ca ele sa fie asezate in culori, potrivit cuvantului scripturistic, pentru cunoastere, pentru comemorare si pentru venerare. Inca de atunci, din primul secol al crestinismului, se pastreaza elemente iconografice, bineinteles, intr-o forma rudimentara, elemente care surprind aspecte din viata Mantuitorului.
    Cu timpul, iconografia „dezvoltandu-se” si icoanele devenind tot mai actuale, in spiritualitatea rasariteana, gratie pictorilor greci, iar apoi, prin excelenta, rusi, si tematica, in functie, si de cerintele credinciosului de rand, s-a diversificat.
    Ciclul praznicelor a ramas, insa, definitoriu pentru programul iconografic al bisericilor ortodoxe, registrul celor douasprazece sau patrusprezece icoane, deschizandu-se, din iconostasul altarului, privirii celui care intra in biserica.             Totodata, in biserici exista analogul, tetrapodul sau suportul icoanei de inchinat, potrivita  sarbatorii apropiate. De mentionat este ca fiecare mare praznic are o perioada de patrusprazece zile de praznuire, pre si post sarbatoare. Aceasta perioada se intinde intre ziua inaintepraznuirii si odovanie.
    Satul romanesc a fost intotdeauna un martor desavarsit al praznicului, un pastrator al lui si „un condus” de el. Condus, pentru ca anul agrar sau alte momente din anul social al satului se petreceau conform sarbatorilor, chiar daca acestea, uneori, de la an la an isi modificau datele.
    Omul apartinand lumii satului traditional nu a ramas strain de icoana praznicului, ducandu-si-o in casa lui, praznicul marcandu-i, inca de la nastere, viata. In felul acesta, pe intelesul lui, dar, sub nici o forma departat de traditia autentic ortodoxa, taranul, inzestrat si cu talent artistic a devenit creator de icoana deci „scriitor” – prin culoare – de teologie.
    Expunerea cuprinde trei module: „Iconostasul”, „Praznicul in sat” si „Atelierul ideatic al iconarului”. Iconostasul, este asezat, potrivit arhitecturii eclesiastice rasaritene, dinaintea unei abside de altar, si cuprinde numai registrul praznicelor, pentru a fi evidentiata importanta si locul acestora, prin arhitectura si iconografie, in viata crestinului . Praznicul in sat este structurat pe submodule, fiecare cuprinzand icoana, elementele liturgice si obiectele care, in satul romanesc, intregesc imaginea praznicului. Atelierul ideatic al iconarului  este compus din elemente atat tehnice (pensule, culori, suporturi), cat si sugestive pentru inselarea actului creator.
Icoanele din expozitie sunt lucrari pe lemn si sticla ale artistilor iconari Lucia Nica, Marilena Suciu si Nicolae Munteanu.
    Aceste icoane vor fi expuse ocazional in bisericile de lemn din muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului si, totodata, vor imbogati colectiile de icoane ale Complexului National Muzeal „ASTRA”.
    Expozitia va ramane pana pe intai iulie si vizitand-o veti putea intelege de ce „Praznicul si icoana” sunt „luminile din sat”...

Sursa: