00:00:00- 31 Iulie 2009 | film romanesc |

Reconstituirea 1968

...de Lucian Pintilie

“Reconstituirea este o opera puternica si matura, izvorata dintr-o constiinta civica si culturala a propriei tari si a lumii de astazi.” Unita - 1970



Reconstituirea (1968)Filmul lui Lucian Pintilie, Reconstituirea, este bazat pe nuvela cu acelasi nume scrisa de Horia Patrascu, opera care porneste de la un fapt real petrecut in anii ‘50 pe malul Timisului, in judetul Caransebes. Filmul a fost interzis de regimul comunist dupa ce a rulat putin timp prin cinematografe de periferie si s-a dovedit un succes, el fiind relansat de abia in 1990. Sub bagheta regizorala a lui Lucian Pintilie gasim o distributie formata din nume sonore ale scenei romanesti : George Mihaita, Vladimir Gaitan, Emil Botta, Ernest Maftei si George Constantin.
Ceea ce pare o simpla procedura de a reconstitui un incident petrecut in urma cu o saptamana la localul Pescarus aflat pe malul Timisului, unde doi absolventi de liceu s-au imbatat si i-au spart capul unui chelner, iar apoi au daramat o baraca, se transforma intr-un fel de tortura emotionala asupra celor doi tineri implicati in incident  : Vuica (George Mihaita) si Nicu (Vladimir Gaitan). Acestia sunt adusi la locul faptei intr-o zi in care la stadionul din apropiere se disputa o partida de Divizia C in care se poate decide promovarea echipei locale in esalonul secund. Procurorul (George Constantin) aduce cu el o echipa de cineasti, fiind insotit si de profesorul universitar Paveliu (Emil Botta). Sub pretextul ca vor produce un film cu rol educativ, care sa fie difuzat in cluburi si baruri, cei doi tineri sunt obligati sa faca aceleasi lucruri pe care le-au facut si in seara incidentului: sa cante, sa sparga pahare, iar apoi sa se bata. Reconstituirea (1968)

Filmat in alb-negru, filmul lui Lucian Pintilie este greu de digerat. Chiar daca este intesat cu scene umoristice, pe masura ce avanseaza, aduce in discutie teme grele, personajul lui Emil Botta, profesorul Paveliu fiind un fel de observator al societatii, care priveste, analizeaza, dar nu face nimic pentru a schimba ceva. Intreaga distributie se comporta magistral, dar Emil Botta si Ernest Maftei realizeaza doua roluri secundare de neuitat. Nu cred ca voi uita vreodata scena in care Paveliu intra in local si cere “Crema de mandarine. Oriental.” si bea pahar dupa pahar pentru ca apoi sa se transforme intr-un filosof care observa nereguli grave in procedura de reconstituire.

Finalul este celebru, dar nu vi-l voi dezvalui in cazul in care nu ati vazut filmul, dar George Mihaita are o replica memorabila. Simtindu-i sfarsitul, Nicu il intreaba pe Vuica daca il doare, iar acesta ii raspunde: “Ma doare, ma. Ma doare. Ma doare-n ......”

Sursa: