30 Mai 2006 | Societatea Romānă de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.30 | Alba Iulia

Seri de muzică nouă: concert simfonic

...de ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII "PAUL CONSTANTINESCU" PLOIEŞTI (Romānia)

Dirijor: Carmen Maria Cārneci (Romānia)

Solist: Emil Vişenescu (clarinet) (Romānia)



Program:



Gabriel Iranyi (Germania) - "PASSAGES " **

Carmen Maria Cārneci (Romānia)- "OMENS - ierburi, paşi" pentru solist şi

şi orchestră (2002)**

Fred Popovici (Romānia) - TRIANGOLO, APERTO

Mihnea Brumariu (Romānia)- "DER WERSCHWINDENDE KREIS" **



Concert realizat cu sprijinul oferit de "Swiss Culture Programme Romania PRO

HELVETIA/SDC".
ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII "PAUL CONSTANTINESCU" PLOIEŞTI

Înfiinţată în anul 1952, prin efortul conjugat al unor oameni de cultură şi iubitori ai muzicii, Orchestra Simfonică a Filarmonicii "Paul Constantinescu" Ploieşti, a evoluat an de an, stagiune de stagiune, ţintind spre culmile artei interpretative din România şi din lume. S-au dăruit cu abnegaţie şi profesionalism acestui scop, acestui vis de împlinire, dirijorii: Ion Baciu, George Petrescu, Eugen Pricope, Corneliu Dumbrăveanu, Alexandru Şumschi, Horia Andreescu, Cristian Brâncuşi, Paul Popescu, Emanuel Elenescu, Mădălin Voicu, Ilarion Ionescu Galaţi, Ovidiu Bălan, Romeo Râmbu şi tânărul Radu Postăvaru; soliştii: Paul Ratz, Nicolae Brânduş, Vasile Nicu, Horst Gehann, Ilinca Dumitrescu, Lenuţa Ciulei-Atanasiu şi Gabriel Croitoru precum şi un număr impresionant de orchestranţi ce au alcătuit acest ansamblu de-a lungul anilor. Extrase de presă din ţară şi din străinătate dovedesc, cu prisosinţă, că acest drum este larg deschis, neobosit şi fără putinţă de întoarcere.Clarinetist român nascut in 1969, la Bucuresti. Absolvent al Academiei de Muzica din Bucuresti (promotia 1993), a urmat in continuare cursuri de maiestrie cu Stephan Korody, Aurelian Octav Popa, Joseph Balogh, Karl Leister si Walter Boeykens, pentru ca intre anii 2000-2002 sa studieze in Elvetia la Academia de Muzica din Berna-Biel, unde a obtinut diploma de solist, la clasa lui Ernesto Molinari. A obtinut numeroase premii printre care Premiul II la Concursul International "Aurelian Octav Popa" (1994), Premiul I la Concursul International "Jeunesses Musicales" (Bucuresti 1996), Premiul I la Concursul pentru acordarea Bursei "Martha Moser" (Biel, 2000) si "Tschumi Musik Preis" (Berna 2002). Este prim clarinetist al Filarmonicii "George Enescu" din Bucuresti, membru al Trio-ului "Mosaik", ca si al ansamblurilor de muzica contemporana "Pro Contemporania", Hyperion" si "Profil". Este o prezenta activa pe scenele de concert din tara si strainatate. A concertat ca solist al orchestrelor din Constanta, Craiova, Satu-Mare, Bucuresti, Biel si Berna.

GABRIEL IRANYI

Gabriel Irányi s-a născut in 1946 la Cluj-Napoca. A studiat pianul cu Nina Panieva (aspiranta a celebrului profesor Heinrich Neuhaus) si apoi s-a specializat in compozitie cu Sigismund Toduta la Academia de Muzica "Gh. Dima" din Cluj. Gabriel Iranyi a predat contrapunctul si formele muzicale la Conservatorul "George Enescu" din Iasi (1971-1976) si la Academia de Muzica "Rubin" de la Universitatea din Tel-Aviv (1977 - 1981). In anul 2000 i s-a conferit titlul stiintific de doctor in muzicologie in urma sustinerii tezei "Muzica contemporana la rascruce de secole. Continuitatea ideatica si viabilitatea tehnicilor componistice." A participat la Cursurile de Compozitie de la Darmstadt la clasele lui Christobal Halffter, Brian Ferneyhough si Helmuth Lachenmann cit si la numeroase concursuri internationale la care lucrarile sale au fost premiate ("Gaudeamus" in Amsterdam, 1978,"Arthur Rubinstein" In Tel-Aviv, 1979 ,"Valentino Bucchi" in Roma, 1980 si Premiul Uniunii Compozitorilor din Israel, 1987). Lucrarile sale au fost interpretate in cadrul festivalurilor internationale "Rostrum" in Paris (1986,1999), SIMC (1980, 1986, 1999) in Tel-Aviv, Amsterdam si Bucuresti, International Gudeamus Music Week in Amsterdam, Darmstädter Ferienkurse für Neue Musik (1978, 1984 si jubibeul de 50 de ani in 1996), "Sacred Meets Secular" in Wisconsin USA, "Israel Festival" in Ierusalim (1986), "Rheinisches Musikfest 1988 Düsseldorf, Bienala Muzicii Contemporane din Tel-Aviv (1999), "Conference and Festival of Asian Composer`s League" 1998 in Taiwan, Festivalul Radiodifuziunii Germane "Ultraschall" Berlin 2001, Festivalul "Intersonanzen" Potsdam 2002, Festivalul "Randspiele" Berlin/Zepenick 2003, Festivalul "Young Euro Classic" Berlin 2003 precum si in cadrul unor concerte importante in Paris (Centre Georges Pompidou), Berlin, Dresda, Düsseldorf, Würzburg, London, Washington, New-York, Wisconsin, Darmstadt, Amsterdam, Bucuresti, Cluj-Napoca, Chisinau, Odesa, Sankt-Petersburg,Tel-Aviv, Ierusalim, Peking si Taiwan. Lucrarile sale au fost interpretate de catre orchestre si ansambluri renumite ca de exemplu Nouvelle Orchestre Philhamonique de Radio-France, Jerusalem SymphonyOrchestra, Staatsorchester Frankfurt, Quatuor Arcadie Paris, Kammerensemble des DSOB, Minguet Quartett, Modern Art Sextett, Anton Webern Quartett, Ars Nova Cluj-Napoca, ARTett Berlin, Kreuzberger Streichquartett si Weimarer Pianisten-Quartett. Din 1988 s-a stabilit in Berlin unde a fondat ciclurile de concerte de muzica contemporana "Steglitzer Forum für Neue Musik", "Musica Viva Berlin" si in 2001 ciclul "Neue Klänge aus Berlin."
"Passages" pentru Orchestra (2004) "Passages" este dedicata memoriei filozofului si esteticianului WalterBenjamin (1892-1940) : titlul lucrarii aminteste de una din cele mai semnificative lucrari benjaminiane, care ramasese in 1940 neincheiata in urma mortii tragice a autorului. "Passages" pentru orchestra realizeaza proiectarea unor masse si suprafete sonore ca o succesiune de texturi care alterneaza dupa principiul dialectic al contrastului de tip static - dinamic. Cu scopul de a extinde potentialul expresiv al muzicii, am integrat in momentul de debut si in cel conclusiv intonatia microtonala a sferturilor de ton. Massele si suprafetele sonore sint concepute dupa un sistem special, cu scopul de a atinge un punct comun in care polifonia va intilni homofonia, ca o suprapunere a unor aspecte diferite ale unei anumite structuri melodice. Pentru organizarea in detaliu m-am decis pentru introducerea unor "basic duration values": acestea sint importante deoarece imi ofera posibilitatea de a prezenta aceeasi structura melodica in mai multe voci simultan, insa in tempi diferiti. Acest aspect va avea ca consecinta dizolvarea unitatii timpului muzical, producind tot-odata o extensiune in sunet cit si in spatiu. (Gabriel Irányi)

CARMEN MARIA CÂRNECI
A studiat compoziţia (cu Dan Constantinescu) şi dirijatul (cu Iosif Conta şi Constantin Bugeanu) la Universitatea de Muzică din Bucureşti; şi-a conti-nuat studiile în Germania cu o specializare în compoziţie (cu Klaus Huber) ca bursieră DAAD la Musikhochschule Freiburg. A primit premii de compoziţie (al UCMR , pentru muzică de film la Costineşti, "Valentino Bucchi" la Roma, alte distincţii obtinute la Mannheim, Koeln ), de dirijat ("Muzica secolului XX"/ Austria, 1988), burse de creaţie ("Strobel Stiftung"/ Baden-Baden, "Kunststiftung"-Stuttgart, "Die Hoege"-Bremen etc.) şi de dirijat ("Toscanini"-Parma, BBC-Manchester, Acanthes-Avignon etc.). A participat la cursuri şi festivaluri, în importante producţii de muzică contemporană, printre care prime audiţii la Opera din Stuttgart, Scala din Milano, Radiodifuziunile din Saarbruecken, Frankfurt, Leipzig. Colaborează ca dirijoare şi compozitoare cu diferite ansambluri şi orchestre, în special din Germania şi Elveţia. A fost directorul muzical al Festivalului "Rossini in Wildbad" şi dirijoarea Orchestrei Academice din Freiburg (1991-1993). În 1996, la Bonn ("Noul Teatru pentru Muzică" de pe lângă Opera din Bonn) a avut loc, sub conducerea muzicală a compozitoarei, premiera operei sale Giacometti, pe un libret propriu după texte de Alberto Giacometti. Versiunea revazută şi completată cu tabloul "Palast um vier Uhr morgens" a fost prezentată la Zurich în 2001 cu ocazia celebrării centenarului naşterii artistului elveţian. Apare ca dirijoare pe patru CD-uri, semnează un CD de autor cu o selecţie din muzica sa de cameră (coproducţie cu Radiodifuziunea Română). Majoritatea compoziţiilor sale sunt editate de Ricordi-Munchen şi Furore Edition Kassel (Germania).

"OMENS - ierburi, paşi" - pentru solist şi orchestră (2002) **

O primă parte - introducere-cadenţă - este încredinţată solistului, care migrează timbral de la clarinetul-bas la cel în si bemol . La nivelul materialului este o interpretare a recurenţei traseului solistic-orchestral ulterior- aşa cum se presupune că se întâmplă şi cu visele, ce ar trebui desluşite în desfăşurare inversă (după Rodney Collin)- şi poate fi ascultată ca o invocare a Sinelui. Partea a doua - pt. solist şi orchestră- are ca punct de plecare ecoul pt. mine obsedant al paşilor "Fetelor de la Căpâlna", transfiguraţi până la a sugera o amplă respiraţie a Naturii ( a ierburilor care "primesc" paşii�). Opuse acestui puls-respiraţie, opririle prin care "fetele de la Căpâlna" articulează desfăşurarea strofică repetitivă a straniului lor mers-cu-cântec (ca o procesiune-invocare senină a dragostei) sunt aici "pauze-pline", intervale de creştere a ierburilor, dar şi a acuităţii percep-ţiilor prin care Natura tainică se face cunoscută celui care învaţă să asculte� Înlănţuirea strofelor (paşi-ierburi) aduce continuu variaţii în toate dimensiunile/nervurile acestui peisaj animat, crescând până la o "horă cu chiuituri" - culminaţia în tutti ritmat -, peisaj în care cel care caută semnele (omens-urile) este instrumentul solist - acum în ipostază de clarinet-piccolo. Traseul său are intonaţii interogative(când provoacă şi propulsează dinamic reluarea ciclului �) sau rezonează complementar, în armonie cu lumea pe care o "vede"- aceeaşi lume arhaică a inceputurilor în proaspăta înveşmântare a momentului. Surpriza ipostazei instrumentale din final (cimpoiul) este astfel îndelung şi în profunzime pregatită, şi timbral, şi ca zonă - arhaic-perenă - de expresie� "Omen" are sensul de semn profetic, care ne transmite un mesaj miraculos, un înţeles engramat în natura şi în evenimentele vieţii, pe care noi trebuie să-l observăm şi apoi să-l descifrăm... Castaneda îl foloseşte mult în cărţile sale...

FRED POPOVICI

N.1948, Brăila. Absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. Studii de compoziţie cu Ştefan Niculescu şi Aurel Stroe. Perfecţionări profesionale la "Darmstädterkurse für Neue Musik, la "Technische Universität Berlin", la IRCAM Paris. Prelegeri la Academia Santa Cecilia Roma; la universităţile din Berlin, Londra, Montreal, New York. Lucrări interpretate la Atena, Budapesta, Praga, Moscova, Paris, Roma, Viena, Varşovia etc.

TRIANGOLO, APERTO

Un "hyperinstrument" ce combină vioara, clarinetul şi sinthetizatorul este de-construit prin mijloacele electroacustice (sau/şi care le stimulează), apoi extins, folosind datele teoriei fractalilor şi ale teoriei complexităţii, către spaţiul propus de trei grupe sonore ce analizează şi şi re/sintetizează, compact, acest product al de-construcţiei (I. Derrida sensu). O provocare vizând sonurile ce vor veni (dacă vor veni� ). (Fred Popovici)

MIHNEA BRUMARIU

Mihnea Brumariu s-a născut în 1958 laTimişoara şi a urmat studiile muzicale la Bucureşti. In 1981 a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia compoziţie, la clasa prof. Aurel Stroe; la disciplina orchestraţie a studiat cu prof. Tiberiu Olah iar forme muzicale cu prof. Stefan Niculescu. A urmat cursuri de specializare sub îndrumarea luiYannis Xenakis, Zygmunt Krauze şi Paul Patterson. Incă din anii studenţiei, Mihnea Brumariu a fost distins cu Premiul de compoziţie "Dinu Lipatti" pentru lucrarea Concertino pentru pian şi orchestră (1978). In afara acestuia, în genul concertant a mai compus un concert pentru vioară, unul pentru violoncel şi un concert pentru clarinet şi orchestră (acesta fiind dedicat lui Aurelian-Octav Popa). In totalul de 120 de opusuri compuse până în prezent, autorul a abordat toate genurile muzicale. Muzicii de cameră i-a dedicat două cicluri: cel intitulat On y va cuprinde lucrări în care numărul de instrumente creşte progresiv, de la un instrument solo până la septet; în Kammermusik, diferitele combinaţii instrumentale pornesc de la solo şi ajung la formaţie cu 12 instrumente. Printre lucrările camerale mai importante enumerăm trio "Tre Benandanti", Bildungsseptet mit Klavier, Triotraktat, piesa pentru clarinet şi cinci violoncele "Es ist so" şi cea mai recentă lucrare, cea cu numărul de opus 120, Cvartetul nr. 6. In genul simfonic, a compus patru simfonii, dintre care a treia Glossa pe versuri de Eminescu, este cu cor şi orgă. In genul concertant mai amintim Dublul concert pentru clarinet şi corn şi Concertul pentru 16 cornişti şi orchestră, lucrare compusă în 1993, comandă de stat a Ministerului Culturii din Franţa. Cele două opere de cameră se intitulează Matca şi Psapho. Mihnea Brumariu a semnat, de asemenea, muzică de teatru şi de film.

"DER WERSCHWINDENDE KREIS"("CERCUL DISPĂRUT")

Cum văd eu ce e postmodern - o definiţie poate porni de la contradicţia dintre postmodernism şi modernism, deoarece deosebirile de opinii pot fi înţelese ca diferenţieri dintre două ere: era modernă şi cea postmodernă. Modernismul - drept curent cultural, se poate caracteriza evident în multe feluri, atât în artă, cât şi în arhitectură. Devine o credinţă în, sau de-a dreptul o teorie despre organizarea raţională, previzibilă şi transparentă a lucrurilor - deci, utopic. Postmodernismul diferă de modernism tocmai prin aceea că renunţă la acest ideal. Epoca postmodernă începe cu decăderea utopie - optimismul modern al progresului se revendică de la ştiinţă. Postmodernismul se află, în schimb, atât temporal, cât şi teoretic, dincolo de credinţa în progres. Pe de altă parte, postmodernismul poate însemna o formă de compoziţie, prin care unităţi sparte pot fi recompuse. În acest caz, era deconstrucţiei se răstoarnă în opus-ul ei. Această subiectivitate veselă, postmodernă, ar însemna deschiderea uşilor şi porţilor arbitrarietăţii subiectului. Decăderea "marii povestiri" nu împiedică povestirile mici şi mai puţin mici să facă parte din cotidianul nostru imediat. (Mihnea Brumariu)

Sursa: