27 Martie 2008 | Sala Ronda |

Spectacolele saptamanii 24 -30 martie la CNDB

Centrul National al Dansului - Bucuresti (CNDB) va invita la urmatoarele spectacole propuse de Razvan Mazilu in "Amprenta"

    27 martie, Sala Rondă, ora 19.00

• Insula

    Regia: Florin Vidamski
    Coregrafia: Fatma Mohamed
    Distribuţie: Fatama Mohamed, Ioana Costea, Sebastian Marina, Florin Vidamski
    Muzica: The sea, de Ketil Bjornstad (Norvegia)
    Durata: 40 min
    Consilier proiect: Nina Tintar
    Producător CNDB selecţia II de proiecte/2006
    Cu sprijinul Centrului de Cultură al judeţului Covasna, Teatrului Andrei Mureşanu din Sf Gheorghe, firmei SKAT-KART din Tîrgul Secuiesc
4 corpuri se izbesc brutal şi frontal de un perete.
    Îşi iau avînt şi repetă acţiunea de mai multe ori.
    Insula este spectacolul coliziunilor. În cuplu şi în afara lui.
    Insula creează un spaţiu de radicală intimitate care face toate eforturile să se protejeze şi care conţine în acelaşi timp şi nevoia ruperii de convenţiile din cuplu, de tot ritual cotidian, de acele mici detalii banale – uscatul cu foenul – înscrise într-o evidentă previzibilitate. Între previzibil şi imprevizibil evoluează scenariul din spaţiul insular pe care cei patru şi-l imprimă în corpurile lor. Şi pe care îl resping la un moment dat.
    Spaţiul gol e ca o autostradă pe care fiecare cop schimbă vitezele afective şi depăşeşte altercaţii şi neconcordanţe.
    Gesturile performerilor scanează coabitatea de zi cu zi, cu toate momentele ei uneori pline de umor, alteori pline de tensiuni şi de cele mai multe ori aparent atît de anoste.
    Insula e un fel de bulă de intimitate pe care ţi-o doreşti şi pe care, de la un punct încolo, vrei s-o spargi.
    “Fiecare cuplu se naşte printr-o suită de gesturi fondatoare. Iar gesturile acestea nimeni, pînă la cei doi, nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni, pînă la sfîrşitul timpurilor, nu le poate repeta” Gabriel Liiceanu, Uşa Interzisă, Humanitas 2002
    “Ştiu că oferta unei călătorii în universul intim a două cupluri nu este deloc inedită, dar cînd această călătorie se desfăşoară în atmosfera unei partituri muzicale excepţionale si pe urmele a patru actori dispuşi la a face din trupurile lor o Insulă unde teatrul şi dansul contemporan se întîlnesc, experienţa se anunţă ispititoare şi avem toate motivele să pornim la drum!” Florin Vidamski
    Florin Vidamski a absolvit Universitatea Babes- Bolyai, Facultatea de Litere, specializarea actorie. A jucat în numeroase spectacole create de Radu Afrim, Anca Bradu, Stefan Iordanescu, Gelu Badea, Traian Savinescu, M.Chris. Nedeea, Istvan K. Szabo, Mirela Bucur Pall, Ion Ieremia Ardeal, Simon Balazs, Theo Herghelegiu, Andras Lorant.
    A realizat regia spectacolelor  Nunta, după A.P.Cehov, Free, după F.Dürrenmatt, Telefon Ceresc ,după Ellie Wisel, etc. Obţine numeroase premii pentru interpretare. Participă la festivaluri de teatru în ţară şi în străinatate. Crează spectacolele “Caligula”, “Novocento”, “Incepem”, “Romeo si Julieta”. Din 2007este director al Teatrului Andrei Mureşanu, Sf.Gheorghe şi al Întîlnirii Teatrale TAMper2.
    FATMA MOHAMED a absolvit Facultatea de Teatru, Cluj-Napoca, specializarea actorie, şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Cluj Napoca, specializarea: aerobic şi dans modern.
    Dansează şi semnează coregrafia pentru numeroase spectacole de teatru şi teatru - dans: Veronika se hotărăşte să moară,  www relations in vibration’s time, Trei surori,  Novecento, Nevrozele sexuale ale părintilor noştri, Un prieten de cînd lumea, Începem, Cleopatra a saptea, David’s Boutique, Nunta, Romeo şi Julieta, Telefon Ceresc. Colaborează cu regizori precum Radu Afrin, Florin Vidamski, Theo Herghelegiu,  Ardealu Ierimia, Bogdan Cioaba. În prezent este angajată, în calitate de actriţă şi coregraf, la Teatrul “Andrei Mureşanu”  din Sfîntu Gheorghe. Participă la festivaluri de teatru în ţară şi în străinatate.

    28 martie, Sala Rondă, ora 19.00

• Solo on-line

    Poem coregrafic de Vava Ştefănescu
    Cu: Vava Ştefănescu, Irina Wintze
    Scenografia: Adriana Grand
    Durata: 1 h
    O producţie: Teatrul Naţional “Lucian Blaga” Cluj-Napoca 2004
    “Acest spectacol nu este un spectacol despre.
    Nu este o inovaţie.
    Nu este o instalaţie.
    Nu este “real-time-composition”.
    Nu este compus din obiectele iniţiale de la care a pornit.
    « Obiectele » spectacolului sînt fie frici lipite de o lingură sau de un receptor de telefon, fie o insomnie liniştită doar de cîntecul mierlelor dimineaţa… Alte «obiecte » care s-au transformat în spectacol ar fi… disperarea drumului care goneşte într-o fereastră de tren… acele zone fragile despre care nu vorbim, cel puţin nu cu uşurinţă… vecinatatea depresiei… momentele de încremenire, în care altcineva  continuă să trăiasca în tine, să rîda, să facă de mîncare, să se şteargă la gură… momentele cînd laşi armele jos şi puterea scade, cînd plînsul este ca o haină lipită de corp, cînd ochii tăi văd, dar pielea nu-şi mai simte limitele fizice.
    Durerea, dincolo de partea ei întunecată, îţi aduce permanent aminte cît de în viaţa eşti. Solo on-line e un fel de jurnal (schizoid) în care dansul este forma cea mai sincera de expresie. “ Vava Ştefănescu
    Vava Ştefănescu riscă. Şi o incită şi pe Irina Wintze să-şi asume riscuri.
    Vava Ştefănescu şi Irina Wintze au curajul să se ’’dezbrăce’’ de carnea confortabilă cu care cei mai mulţi dintre noi trăiesc în cea mai mare parte a timpului şi să se arate fără nici un fel artificiu. Sinceritatea absolută e rama în care ele evoluează În Solo on-line, vulnerabilitatea e o rană deschisă pe care multiplele conectări la tot ce e în jur, click-urile disperate pe prezenţă nu o pot cicatriza.
    În faţa ecranului, corpul îşi mestecă neliniştile şi se expune ascuns, fuge de el însuşi şi-şi dă timp să facă slalom prin  sine. Solo on line e o cursă cu obstacole lăuntrice, o disecţie prin piele, muşchi afectivi, oase decalcifiate de atîtea probe intime Vava Ştefănescu şi Irina Wintze fac schimb de emoţii şi tensiuni.
    Scanează stări la limita angoasei şi a blocajului frisonant. Scanează pe bucăţi şi-apoi rup în bucăţi neputinţe şi incertitudini care îşi cos drumul înapoi, spre punctul de maximă fragilitate.
    “Frumuseţea cristalină a poemului Vavei Ştefănescu şi expresivitatea uluitoare a ei şi a Irinei Wintze fac din Solo on-line o experienţă de spectator pe care nu m-aş sfii s-o numesc copleşitoare.” Miruna Runcan
    Vava Ştefănescu a studiat baletul clasic la Liceul de Coregrafie din Bucureşti. A descoperit dansul contemporan în Compania Contemp, din care face parte pînă în 1996. Între 1990-1992 participă la programul «La Danse en Voyage» şi lucrează cu Christine Bastin, Joseph Nadj, Dominique Bagouet, etc. În 1994 absolvă Universitatea de Teatru şi Cinematografie, secţia Coregrafie. Creaţiile sale recurg la multiple discursuri artistice şi exploatează raporturile dintre mişcarea coregrafică pe de o parte şi limbajul dramatic/cinematografic, instalaţia foto şi muzica live pe de alta parte. Spectacolele sale sînt prezentate pe scenele naţionale şi internaţionale la Londra, Leipzig, Düsseldorf, Hamburg, Hanovra, Paris.
    Cele mai recente lucrări personale sînt « Cîntarea Cîntarilor », « O vară fierbinte pe Iza », « Mioriţa », « Julieta » de Wiski Andras în regia lui Mihai Manuţiu ( Teatrul Naţional din Cluj). 
    Realizează coregrafie pentru teatru, cel mai des în complicitate artistică cu regizorul Mihai Manuţiu.
    Între 1994 – 2001 este profesor de dans contemporan la Liceul de coregrafie « Floria Capsali » şi asistent universitar la UNATC Bucureşti. Susţine ateliere de compoziţie coregrafică sau interdisciplinară şi de dans contemporan în cadrul mai multor festivaluri sau rezidenţe de creaţie la Paris, Bucureşti, Mainz, Leipzig, Iaşi, Cluj.
    În 2000 înfiinţează Centrul Multi Art Dans (MAD), instituţie independentă pentru susţinerea artiştilor dansatori şi coregrafi şi a creaţiei interdisciplinare. Activitatea managerială este continuată în 2004, cînd obţine un master în Cooperare Artistică Internaţională la Universitatea Paris 8, UFR Arts (Paris), cu lucrarea « Identitate în spectacolul de dans contemporan, la întîlnirea cu politicile culturale europene ». În prezent este director artistic al CNDB.

    29 martie, Sala Rondă, ora 19.00

• Eu, în versiune

    Direcţia artistică: Alexandra Pirici
    Coregrafia: Alexandra Pirici, Mădălina Dan
    Interpretare: Mădălina Dan
    Durata: 40 min
    O producţie CNDB selecţia II de proiecte/ 2007
    Cîte prezenţe sînt într-o singură prezenţă?
    De cîte ori nu vi s-a întîmplat să nu ştiţi în ce versiune trăiţi? Care e partea intimă din voi pe care o expuneţi? Care e acea particulă din ’’eu’’ pe care o lăsaţi să se vadă? Şi cît de mult sînteţi dispuşi să n-o ascundeţi?
    Alexandra Pirici versifică identitatea. Foloseşte corpul maleabil al Mădălinei Dan, pe care îl lasă să se formeze, să se deformeze, să se reformateze. Identitatea şi multiplele ei extensii sînt esenţiale în di-versiunea propusă de cele două coregrafe.
    Eu, în versiune vorbeşte despre cum e să te arăţi fără să te dezvălui, să te plasezi în context, în baia de lumină, dar să refuzi orice schimb de intimităţi. Despre cum e să fii prezent şi, în acelaşi timp, să te sustragi oamenilor, lucrurilor, situaţiilor. Despre cum e să fii în lumină, fără de nuanţe, fără personalitate, ca oricare.
    Eu, în versiune este un spectacol despre prudenţa exacerbată pînă la autism, în care forţa scenică a Mădălinei Dan face posibilă construirea unui spectacol jucat cu spatele la public.
    Alexandra Pirici a studiat Liceul de Coregrafie Floria Capsali si a absolvit UNATC - secţia Coregrafie. În perioada 1997-2000 a fost bursieră la Şcoala de Balet a Operei din Viena.
    A participat la workshop-uri conduse de Joe Alegado, Mark Tompkins, Lisa Nelson, David Zambrano, Inge Kaindlsdorfer, Martin Sonderkamp, John Jasperse. A colaborat cu coregrafii Eduard Gabia, Florin Fieroiu, Ioana Macarie, Joe Alegado. Piese proprii “In Bloom”, “Sprint”, “Not a life saving device”.

• Crossroads of Illusions

    Coregafia şi interpretarea: Adrian Stoian
    “Înăuntru şi afară
    Am doar o singură viaţa şi totuşi trăiesc două
    Vă recomand cu încredere: DE AJUNS cu confesiunile în public!
    Ies din ring…
    Este timpul să-mi trăiesc viaţa, nu pe a altuia.
    Oricum, şansele sînt de partea mea.”  Adrian Stoian
    Pe locuri, fii gata, start!
    Roşu – muşchi încordaţi în rumoarea care înconjoară corpul
    Galben – zgomotele intră în corp.
    Verde – mişcările sînt pe muchia dintre hiperreal şi imaginar.
    Spectacolul conceput de Adrian Stoian deschide culoare în imaginaţia fiecărui spectator, care are timp să urce de la parterul gesturilor mecanice la etajele superioare.
    Adrian Stoian ştie să-şi aducă spectatorii la intersecţia semaforizată mişcare banală cu abstractizare fină.  Pielea se încreţeşte, muşchii se încordează într-un studiu anatomic al trecerii de la încordarea concretă la relaxarea pe care sînteţi invitaţi să o imaginaţi şi să o asumaţi.
    Adrian Stoian e un fel de conductor abil al imaginarului fiecăruia dintre noi.
    Corpul lui Stoian absoarbe sunete din jur ca un burete şi dinamizează tot ce e în jurul lui şi în el: “Înăuntru şi afară. Am doar o singură viaţă şi totuşi trăiesc două...     Este timpul să-mi trăiesc viaţa, nu pe a altuia”.  Ei bine, performereul trăieşte intens, pe bune cum s-ar zice, fiecare acţiune, într-un spectacol care ridică roboticul la plasa imaginaţiei. Cum poate o mişcare să ’’se ridice’’ brusc şi să spună mai mult decît spune la un prim nivel, cam asta îl preocupă pe artist. Adrian Stoian expectorează şi înghite brusc frînturi de mişcări care sar de pe caldarîmul gesturilor cotidiene şi mecanice într-o stilizare nici o clipă artificială.
    Crossroads of Illusions e un body building cu pectoralii în imaginar. E o provocare la care publicul e invitat să ia parte imaginîndu-şi unde poate ajunge un simplu gest.
    Nu-i aşa că vă gîndiţi de prea puţine ori, în vria zgomotoasă din jurul vostru, ce e în spatele unei mişcări obişnuite? Stoian vă ajută să vă luaţi timpul necesar ca să vă gîndiţi mai mult.
    Adrian Stoian s-a născut în 1986, în Bucureşti. A absolvit Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, iar în prezent studiază Arta Coregrafică la Universitatea “Gheorghe Cristea” - Bucureşti. A participat la ateliere de dans contemporan conduse de John Jasperse şi Terre O’Conner. Pînă în prezent, creaţiile sale au participat la festivaluri precum Balkan Dance Platform - Scopje, Uzes Dance Festival – Franţa, “ConstantDans” - Constanţa, Festivalul Internaţional de Muzica “George Enescu”. A obţinut     Premiul I la Selecţia Naţională pentru Eurovision Young Dancers (2005) şi Premiul I la Concursul Naţional de Dans (2004).

    30 martie, Sala Rondă, ora 19.00

• Oraşul care nu există

    Rozalb de Mura vs Răzvan Mazilu
    Cu (foarte scurte) fragmente din spectacolul Urban Kiss*

    *Urban Kiss este o producţie a Teatrului Naţional de Operetă « Ion Dacian »
    Dansează : Monica Ştraţ, Diana Ferencz, Sorina Tiron, Violeta Dumitraşcu, Florin Tănase, Istvan Teglas, Daniel Dobre, Andrei Ciobanu
    Soarele arde intransigent. Respirînd şuierat, bărbatul se opri, clătinindu-se. Arşita îi încinge luciul privirilor. Implacabil, deşertul i se întinde dinainte, vasta împaratie a stîncilor. 
    Ah, îl vede, e atît de aproape!
    Graniţele realităţii se estompează tremurat în arşiţa amiezii. Oraşul îl urmăreşte în halucinaţiile febrile. Neînfrînt încă, bărbatul ridică fruntea. Zimbind vag, începu şovăielnic să păşească din nou. Împins de speranţa. Frumuseţea perfectă a Marelui Oraş, giuvaer secret al deşertului, e la cîţiva paşi, aşteptîndu-l. Copaci cu umbra deasă, acoperişuri aurite, grădini de trandafiri, albastrul dureros al rîurilor şi lacurilor. Toate i se furişează de-a valma în mintea tulbure.
    Cît de dulce se aud voci şi rîsete…Trebuie să fie aici pe undeva…
    O sopîrlă îmbibată în arşiţa impasibilă se facu nevăzută într-o crapătură.  

 

Sursa: