25 August 2007 | Parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle |

Statuile

...de Teatrul Masca

O inedita calatorie in timp, avand destinatia Pompeiul anului 79 d.Hr. Un spectacol fabulos de statui vivante, “reinviate” de regizor in incercarea de a face posibila comunicarea, dincolo de limbaj sau timp, a doua lumi aflate la distanta de aproape doua milenii. Spectacolul vorbeste nu doar despre calitatile empatice ale actorilor, ci si despre calitatile fizice, fiind o adevarata demonstratie de virtuozitate: cinci "grupuri statuare" prind viata rand pe rand, pentru a zace apoi in nemiscarea de piatra.

Regia: Mihai Malaimare

Scenografia si costumele: Sanda Mitache

Distributia:
Fresca din Casa dei Misteri - Ana Maria Paslaru, Dora Iftode, Ana Daponte, Laura Dumitrascu, Ana Turos, Sorin Dinculescu, Nicolae Punga
Venus - Alina Craita
Gladiatorii - Aurel Sorin Sandu, Bogdan Angelescu
Cezar - Cosmin Cretu
Livia - Magda Francu
Titus - Valentin Mihalache

Spectacolul Teatrului "Masca" isi propune sa refaca atmosfera orasului Pompei, distrus de eruptia Vezuviului in anul 79 d. Hr. Pe un fond muzical modern ori clasic, statuile te privesc nemiscate - nici nu-ti dai seama ca acolo sunt, de fapt, oameni - pana cand le vine randul sa invie. Miscarile lor au alt ritm, vin parca de departe, sunt miscari sacadate, incete.

Nu spun nici un cuvant, doar prin gesturi si expresia fetei iti transmit mesajul, starea lor. Si starea lor este bogatia lui "a fi in viata". Bunele si relele ies la iveala: cruzimea gladiatorilor, delicatetea femeilor, moartea si revenirea lui Caesar. Dupa ce isi consuma scurta viata, statuile cenusii revin in pozitia initiala. Nici un dezastru natural, nici un cutremur intern al imperiului nu poate distruge totul: Roma este deasupra destinului individual si statuile ne arata ca, daca imperiul s-a destramat, spiritul Romei ramane etern.

Cu toate bunele si relele. "Statuile" nu este doar un spectacol de pantomima cu tema istorica, ci o readucere in prezent a unei lumi aparent apuse, cu toata incarcatura de sentimente si gesturi normale, o lume care se dovedeste inca vie. Iar statuile sunt martorii, purtatorii unei singure secvente romane; incremenirea lor nu este incremenirea mortii, ci a stramosului care-si vegheaza atent urmasii.

Sursa: