19 Martie 2007 | Cinemateca Astra | Alba Iulia

Ultima naţională de fotbal a Iugoslaviei

...de Cinemateca Astra

Īn fiecare zi, Cinemateca ASTRA FILM SIBIU 2007 deschide cīte o fereastră spre lume şi spre oameni.

Cele mai interesante filme documentare din ultimele două decenii;

Filme de non-ficţiune care au cīştigat premii la festivaluri internaţionale celebre;

Filme selecţionate şi premiate la ASTRA FILM - festivalul de la Sibiu care a cucerit aprecierea şi admiraţia iubitorilor de film de calitate din toată lumea;

pot fi vizionate pe tot parcursul anului Capitalei Culturale Europene la Studioul de film ASTRA.

Urmărind destinul câtorva dintre fotbaliştii componenţi ai echipei de aur a Iugoslaviei anilor ’80, filmul analizează ingerinţa conflictelor politice şi entice în sport şi transformarea stadioanelor în teren de confruntare. Consideraţi odată eroi naţionali şi adulaţi de stadioane întregi în tot spaţiul Iugoslaviei de atunci, foştii coechipieri au ajuns să joace după 1990 în naţionale diferite. Aceiaşi oameni, care îi aclamau cu câţiva ani în urmă, îi huiduie pe jucătorii sârbi la Zagreb şi pe cei croaţi la Belgrad. Visul potenţialei echipe nr.1 a Europei s-a sfârşit. Jucătorii şi galeriile lor trebuie să se adapteze noii situaţii.

Boban, Prosinecki, Savicevic, Mihajlovic, Suker...

Toţi s-au născut şi au crescut în aceaşi ţară, având aceleaşi vise.

În 1987 câştigă Campionatul mondial de Jurniori din Chile. „Chilienii” ( cum a ajuns să fie cunoscută echipa) au jucat împreună până la declanşarea războiului din Iugoslavia. În 1991 jucătorii din Croaţia şi cei din Slovenia au părăsit echipa. Un an mai târziu, „părintele” echipei – antrenorul Ivica Osim demisionează deoarece sârbii bosnieci încep să bombardeze oraşul unde locuia – Sarajevo. Sub presiunile comunităţii internaţionale, restul echipei este trimisă, în 1992, la Campionatul European de Fotbal din Suedia. Acesta avea să însemne sfârşitul dramatic al promiţătoarei naţionale a Iugoslaviei, formată din 11 jucători.

Subiectul din The last Yugoslav football team a devenit o metaforă pentru fragmentarea Iugoslaviei ca ţară.

Regizorul Vuk Ianic a crescut în Sarajevo şi, fiind copil, adesea mergea cu tatăl său la meciurile echipei naţionale de fotbal. Acest film este însăşi povestea sa despre ţara lui care se destrămase, spusă prin prisma foştilor lui eroi “ chilienii”. Într-o o manieră sensibilă regizorul vorbeşte cu jucătorii şi familiile lor, cu prietenii acestora . Se întoarce în satele unde aceştia s-au născut şi au crescut şi ne arată pământul ars de război unde aceşti jucători au lovit pentru prima dată mingea de fotobal. Locul nu seamănă nici pe departe cu majoritatea cluburilor europene şi stadioanele unde joacă ei acum.

 
În martie 1999, “prietenii din Chile” aveau să joace primul lor meci de când forţa lor s-a destrămat, într-o înfruntare directă în cadrul meciurilor preliminare ale Campionatului European din 2000.

Mijatovic, Savicevic şi Mihajlovic pentru Iugoslavia şi Suker şi Boban pentru Croaţia.

Dar acest prim meci pentru calificare, foarte tensionat, a fost amânat din cauza războiului din Kosovo.

Câteva luni mai târziu meciul se va juca la Belgrad. Era pentru prima, dată de când începuse războiul, când jucătorii croaţieni ajungeau în Iugoslavia. Tensiune creată în jurul acestui “meci istoric” era cu atât mai mare cu cât a doua zi era programat un protest în masă împotriva preşedintelui Milosevic. Echipa Croatiei, ajunsă pe locul trei în lume doar cu doi ani în urmă, a jucat execrabil.

Două luni mai târziu, meciul din retur s-a jucat la Zagreb în Croaţia. Acest meci avea să fie şi mai tensionat. Echipa Iugoslaviei se afla în urma clasamentului grupei, iar pentru Croaţia era un meci pe viaţă şi pe moarte. Sucker, Boban şi echipa lor trebuiau să câştige pentru a se califica la Euro 2000. Ceea ce a fost mai chinuitor în meci a fost momentul când jucătorii se vedeau faţă în faţă, deşi era pentru a doua oară. Jucători care se cunoşteau bine, care crescuseră împreună şi împărtăşiseră bucuria de a fi campioni la juniori ca o echipă foarte unită, de prieteni, acum erau divizaţi de interese contradictorii, de ura altora şi de extinderea războiului.

Între aceste două meciuri, documentarul urmăreşte povestea “generaţiei de aur” a naţionalei de fotbal a Iugoslaviei şi visele lor spulberate. Războiul i-a constrâns pe fiecare să plece în altă ţară, să adopte o altă naţionalitate, un nou imn naţional şi o nouă echipă naţională de fotbal. Pentru unii alegerea a fost uşoară, alţii, însă, au fost măcinaţi de nesiguranţă şi au suferit de pe urma acestor decizii imposibile.

 
Politica a afectat fairplay-ul jocului şi a tras în jos pe unii dintre cei mai talentaţi şi promiţători tineri odată cu ea.

Vuk Ianic

Născut în Sarajevo, a absolvit Academia de Teatru şi Film din Belgrad. A lucrat ca regizor de film şi Tv la Televiziunea din Sarajevo. A realizat numeroase documentare, majoritatea dintre ele fiind premiate. Câteva exemple: -Premiul Special “Armande Lanoux” la Festivalul Internaţional de Televiziune Monte Carlo – pentru documentarul Village in the fog

-“Prix Italia” în 1991 pentru documentarul Halda.

În producţia SAGA a filmat documentarul Waiting for parcels etc.

Sursa: