" Ultima banda a lui Krapp "

Singur cu un magnetofon, cIteva benzi si doua banane, cu lungi momente In care vocea Ii e Inlocuita de o Inregistrare (Krapp cu 30 de ani In urma), actorul are Inaintea-i un filigran de o mare poezie, cu infinite nuante si treceri de la decadere la exaltare, de la derizoriu la forta revoltei, In care fiecare gest esentializat si publicul devine o lupa neiertatoare.