" sonata pentru saxofon si eva "

Piesa din aceasta seara face vorbire si simtire despre singuratatea nascuta din iubire si despre iubirea nascuta din singuratate. In acelasi timp, se - si va - Intreaba daca erotismul exacerbat ucide sau revigoreaza iubirea, ucide sau revigoreaza cuplul, nu oricand, ci acum, la Inceputul secolului 21, cu localizare nu oriunde, ci aici, la Bucuresti. (...)Pe scurt – In problematica erotica nu exista tipuri, exista doar cazuri. Exista un singur tip: partenerii se iubesc (altfel nu avem erotica, avem doar anatomie) - si exista milioane de cazuri de exprimare si neIntelegere a sentimentului reciproc. Sonata pentru Saxofon si Eva este unul dintre aceste cazuri, un dublu gest de iubire, poate socant, poate neverosimil, dar decupat dintr-o miscare mai ampla a lui homo eroticus, dintr-un perpetuum mobile care vine din trecutul cel mai Indepartat si merge In viitorul cel mai Indepartat, functionand In pofida tuturor legilor fizicii. Un perpetuum mobile de cea mai viabila speta, cea... metafizica. Este un gest disperat al unui barbat care Isi calca In picioare demnitatea spre a nu se desparti de o femeie, urmat, In pandant, de gestul disperat al femeii care Isi calca In picioare demnitatea spre a nu se desparti de el. Ambele pot fi privite dintr-un unghi liric sau dintr-un unghi cinic sau dintr-un unghi ludic, dar nu pot fi ignorate.

Eugen Serbanescu.